Exemple de metafore din poeziile lui eminescu

Unul e în toţi; tot astfel precum una e în toate; Deasupra tuturora se ridicuă Cine poate. Marele poète al Culturii noastre a fost puternic Atras de cunoştinţele ştiinţifice ALE timpului său, acestea devenind uneori chiar Izvor al propriei creaţii. Eminescu a reunit Poezia cu ştiinţele Naturii şi Istoria şi de aceea poeziile lui ne oferă un Orizont mult mai vaste pe care sufletcher UL omenesc îl cuprinde şi-l apropie. Despre algébră spune că « algèbre n-a putut să se ivească destept după ce literele au fost descărcate de rolul de-a însemna numere Concrete ». Această metaforă presupune o comparația inițială: Luna ca o regină moartă a nopții, comparație bazată PE Două similitudini: paloarea astrului și a unei ființe moarte, unicitatea lunii PE Cerul nopții și prezența EI dominantă față de celelalte corpuri cerești, însuși care apare și în Alte poezii ALE lui M. matematica este o abstracţiune a mecanicii « . Eminescu s-a înscris şi în rândul celor mai mari sonetişti, Cu arhicunoscutul SONET « S-a Stins Viaţa. La rândul Lor, textele DIN Fragarium sunt împărţite şi ELE în trei secţiuni. El afirmă că matematica este « limba universală, limba de formule, adică de fracţiuni ALE celor trei unităţi: timp, spaţiu şi mişcare ».

Poetului nu-i sunt străine nici fracţiile, « multiplicarea fracţiilor », fracţii echivalente, operaţii cu fracţii. Sfera în UNIVERSUL poetului este infinită, cubul este finit. Mélancolie, comparația apare prescurtată, în lipsa adverbului de comparație (Cu valoare de prepoziție) ca și a termenului Lună, în acest mod realizându-se concentrarea prin metaforă, Care conferă o expresivitate sporită textului poétique. Printre textele DIN prima secţiune se găsesc şi cele referitoare la matematică, astronomie, Fizică şi ştiinţe Naturale. El este Preocupat de înţelegerea fenomenului matematic şi chiar a matematizării celor mai variable aléatoire domenii ALE activităţii umane. Transferul conduisent la imagini artistice, INEDITE și implică, adesea, termeni distincţi ca înțeles ori chiar aflați în opoziție: concret-abstract. Metafora (DIN greacă: metapherin) este o figură de STIL prin care se Trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la Alt sens, prin intermédiul unei comparații subînțelese. Viitorul şi Trecutul sunt a filei Două feţe vede-n capăt începutul Cine ştie să le-nveţe; Tot ce-a fost ori o să fie în prezent le-avem pe toate, Dar de-a Lor zădărnicie te întreabă şi socoate. L`impresionează prin varietatea domeniilor abordate, Dar şi prin gradul de elaborare a informaţiilor ştiinţifice, cuprinzând Însemnări referitoare la matematică, fizică, astronomie sau ştiinţe Naturale.